„Jurnalismul nu este doar o profesie, ci un mod de a trăi.” – Oscar Wilde

Sâmbătă, 6 decembrie 2025, de ziua Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, scriitorul gorjean Florian Văideianu a împlinit vârsta de 75 de ani, iar Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni «Al. D. Șerban» Târgu Jiu, prin președintele ei, dr. Victor Troacă, i-a dăruit un cadou minunat și anume cartea „Scriitorul gorjean Florian Văideianu. Aniversare – 75”.

Florian Văideianu este membru activ al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni «Al. D. Șerban» Târgu Jiu din anul 2013, și pentru câțiva ani, membru al colectivului de redacție al revistei de literatură, arte și istorie culturală „Spicon”, editată de aceasta.

„La acest moment aniversar, când omul, juristul și scriitorul gorjean Florian Văideianu împlinește frumoasa vârstă de 75 de ani, ca semn de apreciere, considerație și prețuire față de activitatea profesională, literară și culturală desfășurată de-a lungul anilor, am apreciat ca fiind necesară și oportună elaborarea acestei lucrări documentare despre viața și activitatea sa”, a motivat autorul editarea acestei interesante lucrări dedicate scriitorului gorjean Florian Văideianu, stabilit de câțiva ani în București.

Lucrarea începe cu o scurtă biografie a sărbătoritului, născut la 6 decembrie 1950 în localitatea Cornești, județul Gorj. De-a lungul anilor a lucrat la Cooperativa meșteșugărească „Arta Casnică” Tismana, județul Gorj, apoi la Întreprinderea de Transporturi Auto Gorj, unde a ajuns șeful autobazei de călători. După 1990 a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu. După pensionare a lucrat în mediu privat apucându-se și de scris, descoperindu-și un talent deosebit în scrierea romanelor, biografice sau autobiografice, devenind astfel un scriitor prolific și apreciat de mediu cultural gorjean și nu numai. Stilul și tematicile abordate de Florian Văideianu i-au impresionat pe oamenii de condei din Gorj, atât pentru calitatea și creativitatea lor, cât și prin capacitatea sa de muncă și șlefuirea textului, până la ritmul alert de apariție a volumelor sale, ajungând să publice peste 20 de volume, marea majoritate ca autor. De-a lungul anilor scriitorul Florian Văideianu a colaborat și a publicat numeroase articole și eseuri în Gorjeanul, Semănătorul, Spicon, Tradiții Bustuchiniene” și altele. El a fost inclus și în „Dicționarul scriitorilor gorjeni” realizat de scriitorul gorjean Ion Popescu-Brădiceni. 

Această lucrare prezintă câteva referințe critice asupra operei scriitorului Florian Văideanu, găzduite de câteva publicați, în special „Gorjeanul” și „Semănătorul”, premii și distincții primite de acesta și fotocopii după coperțile câtorva romane ale scriitorului sau picturi realizate în anul 2022.

Un capitol aparte este destinat opiniilor mai multor oameni de litere, personalități ale culturii gorjene și nu numai, dintre care amintesc: Adamescu Cezarina, Brânzan Nicolae, Bușe Gheorghe, Fometescu V. Doru, Mocioi Ion, Morariu Iuliu-Marius, Popescu Emanoil, Popescu-Brădiceni Ion, Titu Pânișoară, Stolojan-Munteanu Victoria,  Șișiroi Constantin, Tomoniu N. Nicolae, Troacă Victor, Ungureanu M. Ion și Țene Florin Alexandru. 

Redau câteva referințe sumare despre opera scriitorul gorjean Florian Văideianu: „Experiența elaborării unor microromane, scriitorul gorjean Florian Văideianu reușește să dea literaturii noastre un roman de excepție, un demers artistic extins asupra satului din societățile în schimbare ale secolului XX din România”, scria profesor doctor Ion Mocioi despre volumul „Văduvele și agronomul”.

„Gestul spiritual-altruist, dincolo de profesie, al lui Florian Văideanu, izbuc de lumină, va răzbate peste ziduri reci, cotidiene, desferecând erori și înstrăinări de Ființa primordială”, spunea și poetul Doru V. Fometescu.

„Fiu al Cetății sale tismănene, s-a putut afirma ca un povestitor autentic și ca un biograf romanțator aplicat. Condeiul îi e riguros, de felul său e altruist.  Florian Văideianu mă bucură cu prezența-i cathartică, pentru că are răbdare, e olimpian, de neclintit în atitudini și opinii”, afirma profesor doctor, scriitor, critic literar și jurnalist, Ion Popescu-Brădiceni.

„Cartea lui Florian Văideanu, intitulată simptomatic Din cenușa vremii, și având prefața semnată de cunoscutul medic-scriitor Doru V. Fometescu și o postfață de profesorul Grigore Haidău, din orașul de pe Jiu, în undele căruia se oglindește Coloana Infinitului, este o oglindă ce este curățată de autor, din când în când, pentru a distinge amintirile unei vieți rămase în memorie. Fiecare povestire în parte, pare s fi o fotografie sepia în care distingem personaje din satul oltenesc, cu obiceiuri, tradiții și întâmplări. Instinctul de prozator al autorului acestei cărți este o calitate ce se reflectă în toate povestirile volumului”, afirma scriitorul Alexandru Florin Țene.

„Volumul ce se constituie într-o lucrare monografică dedicată, în acest an al Centenarului Marii Uniri, învățătorului Nicolae Slivilescu, dar care reflectă în fapt periplul și condiția școlii românești, a tuturor slujitorilor săi din mediul rural, din anii respectivi, ceea ce apreciez că este o realizare scriitoricească deosebit de valoroasă, acum dar mai ales peste un anumit timp”, spunea scriitorul Victor Troacă despre volumul „Dascălul Nicolae Slivilescu” lansat în anul 2018 la Tismana, iar despre romanul „Sindromul inimii frânte” publicat în anul 2021, același scriitor spunea: „Iată că Florian Văideianu este un scriitor cu reale calități narative, care știe să îmbine raționalul cu sentimentalismul, calități care derivă poate și din abilitățile sale de cercetător și documentarist, calitate în care a scris mai multe volume”.

Lucrarea se încheie cu imagini fotografice ale domnului Florian Văideianu la diverse evenimente.

Domnul Florian Văideanu, s-a mutat de câțiva ani din Târgu Jiu la București, alături de băiat, unde are o bogat activitate scriitoricească și unde deprinde și își dezvoltă abilitățile de pictor. De asemenea, el este și un bunic fericit, mai ales când îl plimbă pe nepotul său Darius-Cosmin Văideanu, la locurile de joacă din București, sau când se conversează cu nepoata sa din Italia, Luciana Dumitrescu, absolventă în acest an, 2025, a Universității „Guglielmo Marconi” din Roma. 

Folosesc și acest prilej pentru a-i adresa distinsului scriitor și jurnalist Florian Văideianu, multă sănătate și viață lungă, putere de creație pentru a-și îndeplini proiectele și visele scriitoricești ale sale. La mulți ani frumoși și rodnici! Respect și prețuire!

Gigi BUȘE,

Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Duminică, 30 noiembrie 2025, conducerea MNADOR a fost invitată la Caffe Luna, un club select, din Vulcan, județul Hunedoara, unde i-a așteptat poetul Florin Govor, jurnalistul și editorul Tiberiu Vințan, Kiss Cosmin, directorul Clubului Copiilor și Elevilor Valea Jiului, împreună cu tinerii elevi ai secției de canto „Glasuri de argint” pregătiți de profesoara Ileana Berki, care au susținut un frumos program artistic dedicat sărbătoririi Zilei Naționale a României și intitulat „Și e despre tine, dulce Românie”.

Mișcarea Națională pentru Apărarea Drepturilor Omului din România, (MNADOR) organizație înființată în 2008 cu filiale și sucursale în țară și recent în Spania ce cuprind peste 250 de membri, a fost reprezentată de președintele său, generalul cu două stele, Remus Știr, un veritabil activist voluntar pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, comisar șef Mirela Cocheci, Filiala Hunedoara, comisar șef, Virgil Cimpoieru, Filiala București, comisar Pinte Cornel și Viorel Coman, sucursala Petroșani, comisar Pinte Carmen, sucursala Deva și comisar Bușe Gheorghe, sucursala Târgu Jiu. 

Spectacolul artistic intitulat „Și e despre tine, dulce Românie”, dedicat sărbătoririi Zilei Naționale a României, a fost susținut de „glasurile de argint” ale copiilor, cu suportul tehnic audio-video asigurat de dr.ing. Arun-Fabian Panaite și moderat de renumitul jurnalist al Văii Jiului, Tiberiu Vințan. El a fost completat de un recital de poezie în lectura unora dintre cei mai apreciați poeți ai Văii Jiului, Mirela Cocheci, comisar șef și Carmen Pinte, comisar MNADOR, cărora li s-a alăturat și poetul Florin Govor, mai puțin cunoscut pentru această calitate a sa în domeniul cultural. Participarea publicului la acest eveniment, care a început la ora 11:00 la Caffe Luna de pe Bulevardul Mihai Viteazul al municipiului Vulcan, a fost gratuită și binevenită.

Grupul „Glasuri de argint” avându-i în componență pe: Maya și Alessia Voina, Cezara Kiss, Alessia Polk, Andreea Nagy, Raul Pavel, Dominic Biță, Alis și Andy Itu, Ana Tamaș, Gabriela Iordache, Amira Mihalache și Alessia Cocârleț a oferit un recital artistic emoționant, în care publicul a putut asculta o serie de piese care au devenit deja referință în repertoriul muzical al acestui grup, dar și câteva piese în primă audiție, din care remarcăm piesa „Copil singur” având-o ca solistă pe eleva Gabriela Iordache și piesa un „Colind” interpretată de profesoara Ileana Berki. Aceste compoziții emoționante aduc în atenție drama copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate și fac parte dintr-un proiect derulat de Ileana Berki și grupul său „Glasuri de argint”, împreună cu apreciatul om de afaceri din Valea Jiului, Emil Părău.

O interpretare emoționantă a fost făcută de Cezara Kiss cu piesele „Lie, Ciocârlie” și „Ce liber am fi”, iar surorile Maia și Alessia Voina au interpretat cântecul patriotic „România mândru plai”, ca în final, elevul Raul Pavel, împreună cu Maia Voina și Gabriela Iordache, au interpretat emoționanta piesă „Mama” despre care, în preambulul prezentării acesteia, jurnalistul și moderatorul Tiberiu Vințan a spus: „Între lucrurile sfinte, dragii mei, orice om care se respectă și care își respectă originea și neamul, va recunoaște două cuvinte: Mamă și țară. Poate de aceea poeții au alăturat aceste două cuvinte într-un cel mai emoționant și cel mai frumos spirit poetic al versului mamă – țară”. Emoționantul recital artistic al grupului vocal „Glasuri de argint”, a fost încheiat cu piesa „Țara e în noi”.

Au intrat în scenă, poeții. Vulcanul, a avut tot timpul, în existența sa, oameni extrem de valoroși, oameni care au pornit de pe băncile școlii, învățând cu dascăli minunați,  să cânte sau să picteze, fie să scrie sau să dezvolte orice altă formă de cultură, devenind într-un fel sau altul, ambasadori ai acestei comunități, peste tot în țară și în lume. Unul dintre aceștia a fost chiar gazda noastră, poetul, omul de cultură și politicianul Florin Govor. „De-i dezordine în suflet/ Pune punct și fă curat,/ Și cu ace potrivite/ Fă-ți destinul croșetat. Totu-i după a ta măsură/ În culorile deschise/ Croșetează-ți amintiri/ Împletește multe vise. Fii așa cum îți dorești/ Fii un prinț sau o prințesă,/ Și așa ca în povești/ Fă-ți o viață ca o piesă.  Fă-ți scenariul potrivit/ Și alege și actorii,/ Fă ce singur ți-ai urzit/ Și uimește-ți spectatorii” este una din poeziile gazdei noastre, recitată de Tiberiu Vințan și cuprinsă în volumul de debut „Reflecții și fabule” publicat de Casa de Editură „Exclusiv” a domnului Tiberiu Vințan.

Poetul, omul de cultură și politicianul Florin Govor, ne-a transmis următorul mesaj: „1 Decembrie, manifest” „1 Decembrie, ziua plină de patrioți, ziua în care toți își iubesc țara, fie oameni cinstiți, fie hoți. 1 Decembrie, ziua când urlă patriotismul, ziua când toți politicienii se îmbrățișează și poți să juri că între ei ia naștere romantismul. 1 Decembrie, ziua mâncărurilor tradiționale, ziua câtorva burți pline și a multor burți goale. Se împarte fasole dar fără ciolan. Ciolanul l-au luat deja politicienii și se sfâșie pentru el în fiecare an. 1 Decembrie, ziua în care toți uită cum zilnic spun că-și doresc să emigreze. E ziua în care toți își dau restart minții și încep din nou să spere, să viseze. 1 Decembrie, ziua în care se îmbracă ia, purtată de unii pentru a ascunde murdăria și hoția. 1 Decembrie, ziua în care unii se iubesc ca frații, uitând că s-au urât un an întreg și se împacă și se hazardează în declarații. 1 Decembrie la Alba, zi de pelerinaj a politicienilor ce mimează iubirea de țară, dar care prin faptele lor de mult au pus ogaș. 1 Decembrie, ziua când toți intonează imnul cu mâna dusă la piept, într-un mare stil, când în jurul lor țara e pustie și îmbătrânită, pregătită de dus la azil”.

A urmat Dr.ing. Arun-Fabian Panaite, cadru didactic la Universitatea din Petroșani, care, printre celelalte activități ale sale, scrie și poezie. El a transmis următorul mesaj: „De-a lungul timpului, pionierii au renunțat la propria lor siguranță, la confortul lor și uneori la viața lor, pentru a clădi o Românie nouă, puternică, liberă și demnă de exemplu divin. Ei nu au fost captivi ai îndoielii și nu a acceptat prețul comodității, dar au fost hotărâți să facă din națiune, un loc puternic și liber. Să depășească primejdii și greutăți, să învingă dușmanii externi și chiar interni. Azi unii vor spune că lupta s-a terminat, că toate orizonturile au fost explorate, că toate bătăliile au fost câștigate și că nu mai există nimic de făcut. În fond, ei greșesc. Problemele nu sunt deloc rezolvate și ne aflăm acum la marginea unei noi Românii. O țară a speranței, a demnității regăsite, a șanselor încă neîmplinite și a provocărilor, care abia ne așteaptă cu bucuria rezolvării. Asta nu este o colecție de promisiuni. Este un apel la curaj, la corectitudine și la direcția destinului. Vă cer la fiecare să deveniți pionieri ai acestei noi Românii, nu pentru confort, nu pentru laudă, ci pentru libertatea și onoarea celor care merită din plin să moștenească de la noi, o frumoasă din nou, dar nouă Românie.”

A intrat apoi în scenă „artileria grea” a poeziei. Două poete consacrate dar și pictorițe iscusite, și membre ale MNADOR. Carmen Pinte, comisar și Mirela Cocheci, comisar șef MNADOR.

Carmen Pinte a avut de curând o prezență excepțională la un salon de Artă plastică în America la Buenos Aires. În egală măsură scrie și recită poezie. Înainte de a recita din propriul repertoriu, comisarul Carmen Pinte, a transmis următorul mesaj: „Stimați invitați, dragi colegi, dragi români! Astăzi sărbătorim Ziua Națională a României, în avans, privind spre trecut cu respect și spre viitor cu speranță, purtând în inimă convingerea că demnitatea umană este temelia oricărei națiuni puternice, sub umbrela MNADOR, adică a Mișcării Naționale pentru Apărarea Drepturilor Omului”. A salutat și prezentat invitații MNADOR, apoi a continuat: „1 Decembrie ne amintește că istoria României a fost construită pe sacrificiu, unitate și curaj, dar adevărata forță a unui popor se măsoară prin felul în care își protejează oamenii, prin modul în care se ridică împotriva nedreptății și prin capacitatea de a crea un spațiu în care fiecare voce este auzită, fiecare viață este prețuită și fiecare drept este apărat. MNADOR își asumă misiunea de a menține vie această conștiință că Libertatea e garantată o dată pentru totdeauna, că justiția și solidaritatea sunt drumul pe care să mergem împreună și că o națiune e mai puternică atunci când toți cetățenii sunt respectați și protejați. În această zi, ne înclinăm cu recunoștință față de cei care au făcut Unirea posibilă și cu hotărârea de a clădi o Românie modernă, dreaptă, solidară. O Românie în care Drepturile omului nu sunt un ideal îndepărtat ci realitatea fiecărei zile”. În continuare a recitat propria poezie intitulată „1 Decembrie”.

„Cred că nu există un poet care să fi cântat, în versuri, mai frumos Țara Momârlanilor, decât a făcut-o Mirela Cocheci. Sunt onorat și privilegiat de faptul că volumul «Ținutul Momârlanilor» în versuri și imagini, în care ea a scris cele mai frumoase versuri dedicate comunității din Valea Jiului, este o carte care a apărut de asemeni la Casa de Editură «Exclusiv» anul trecut, cam pe vremea aceasta”, a fost introducerea în scenă a doamnei comisar șef Mirela Cocheci, din Petroșani, de către moderator.

Înainte de a trece la poezie, doamna comisar șef și purtător de cuvânt, a transmis un scurt mesaj în numele MNADOR. „Este o bucurie și onoare pentru noi să ne aflăm aici, în această zi, cu o profundă încărcătură sufletească pentru fiecare român, pentru fiecare dintre noi. Este ziua premergătoare celei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, din care ne aducem aminte de unitate, de curaj, de demnitate și de oamenii care, de-a lungul istoriei, au pus binele țării mai presus de propriul lor destin. Ca scriitor și membru al MNADOR – Timișoara, oraș martir, această zi are o mare rezonanță. Adică o rezonanță care vine din suflet de român. Timișoara este locul unde dorința de libertate a vorbit cel mai puternic, unde Drepturile omului nu au fost doar un ideal, ci o rană, o luptă și în cele din urmă, o victorie câștigată cu prețul vieților celor care au crezut într-o Românie liberă. De aceea momentul pe care îl trăim astăzi aici, în prezența acestor minunați copii care alcătuiesc minunatul grup «Glasuri de argint» este cu atât mai emoționant. Ei sunt vocea limpede a generației care vine. Generația care duce mai departe ceea ce noi avem datoria să apărăm. Dreptatea, libertatea, respectul pentru om și pentru valori”. A mulțumit grupului „Glasuri de argint” și profesoarei Ileana Berki pentru munca, talentul și sensibilitatea cu care au compus și interpretat imnul MNADOR, dar și celui care a asigurat orchestrația și aranjamentul muzical, Costel Șerban. În încheierea mesajului, doamna Mirela a concluzionat: „Prin acest imn ați dat mișcării noastre o identitate sonoră, o forță simbolică și o emoție care ne va însoți mult timp de aici înainte. Prin glasurile voastre curate duceți mai departe un mesaj esențial. Că România de mâine se construiește cu lumină, cu bunătate și cu dorința de a face bine. Să ne amintim că unitatea nu se trăiește doar în momente solemne, ci în fiecare gest de solidaritate, în fiecare luptă pentru adevăr, în fiecare pas în care păstrăm demnitatea umană.” După recitarea poeziei proprii „Maică Românie”, doamna Mirela a fost răsplătită cu aplauze furtunoase.

Înainte de festivitatea de investire a noului comisar MNADOR pe subfiliala Lupeni în persoana tânărului Enache Gavril Elisei, grupul „Glasuri de argint” și profesoara Ileana Berki au intonat Imnul MNADOR, pentru că o organizație națională care se respectă trebuie să aibă un imn. Iar acest imn a fost creat aici în Valea Jiului din munca Mirelei Cocheci și a Ilenei Berki prin glasurile de argint ale elevilor din această zonă.

În continuare domnul general Remus Știr, a transmis următorul mesaj: „În această zi pregătitoare celei de profundă însemnătate pentru întreaga națiune română, 1 Decembrie, Ziua Națională a României, doresc să vă transmit recunoștința Mișcării Naționale pentru Apărarea Drepturilor Omului – Timișoara, oraș martir. Vă mulțumim din inimă pentru că ați dăruit mișcării noastre, Imnul MNADOR, o lucrare de o sensibilitate aparte, care exprimă forță și claritate valorilor pentru care luptăm. Dreptate, demnitate, libertate și respect pentru om. Prin glasurile acestor copii minunați, mesajul nostru capătă viață, apartenență și continuitate. În această zi în care omagiem unitatea și sacrificiul, vă asigurăm că MNADOR rămâne un sprijin ferm în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale fiecărui român”.

A urmat investirea domnului Enache Gavril Elisei ca și comisar al subfilialei Lupeni. „Domnule Elisei, prin această numire vă încredințăm o misiune nobilă, de a proteja drepturile și demnitatea fiecărui cetățean de a veghea asupra respectării principiilor care o definesc o societate liberă și dreaptă de a acționa cu echilibru curaj și responsabilitate. Ne punem speranța în energia, în tinerețea și în viziunea dumneavoastră, în capacitatea de a privi cu luciditate provocările prezentului, dar și de a răspunde cu maturitate și empatie. Funcția pe care o primiți astăzi nu este doar o recunoaștere, ci un angajament față de oamenii pe care îi reprezentăm. Vă dorim succes și putere de muncă, înțelepciune în toate deciziile pe care le veți lua alături de noi. Mișcarea Națională pentru Apărarea Drepturilor Omului vă este alături și are deplină încredere în drumul pe care astăzi, alături de noi, îl începeți. Felicitări și multă putere în îndeplinirea acestei nobile misiuni”, a spus purtătorul de cuvânt al organizației, iar tânărul comisar a depus jurământul MNADOR

În încheierea acestui eveniment, Președintele MNADOR, a decernat o serie de distincții (diplome, medalii și plachete) pentru componenții grupului artistic „Glasuri de argint” și coordonatoarei acestora, dar și pentru alte personalități publice locale care, prin activitatea lor, susțin viața culturală și, implicit, prin aceasta, inițiativele MNADOR.

„Am pregătit cu acești copii minunați și deosebit de talentați ai grupului „Glasuri de argint” un spectacol plin de emoție și de patriotism așa cum se cuvine pentru o sărbătoare ca cea a Zilei Naționale a României. Am prezentat acest spectacol într-un cadru intim la Caffe Luna și mulțumim domnului Florin Govor pentru găzduire” a spus doamna Ileana Berki.

Cu prilejul acestui eveniment intitulat „Și e despre tine, dulce Românie” desfășurat la Caffe Luna, a fost consemnat debutul sărbătorilor dedicate Zilei Naționale a României în Valea Jiului, marcând în egală măsură și debutul sărbătorilor de iarnă în Țara Momârlanilor.  

Comisar Gigi BUȘE

Târgu-Jiul a marcat Ziua Națională a României, 1 Decembrie 2025, printr-o serie de evenimente dedicate pentru a celebra tradiția, emoția și bucuria acestei zile simbolice. Autorități, militari și numeroși gorjeni au participat la ceremoniile organizate în centrul municipiului. Evenimentele au continuat pe parcursul zilei, iar mesajele transmise au subliniat importanța unității și a mândriei naționale.

Conform unei informări făcută de Prefectura Gorj, în programul activităților de celebrare a Zilei Naționale a României, la Târgu Jiu era planificat și înmânarea Drapelului de Luptă Batalionului 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu”, dar evenimentul a fost anulat din „Lipsă de ministru al Apărării naționale”. Ce situație penibilă!!!

Așadar, luni, 1 Decembrie 2025, începând cu ora 12:30, autoritățile publice județene și locale, comenduirea Garnizoanei Târgu Jiu și structurile SNApOPSN, au depus coroane de flori la Mausoleul „Ecaterina Teodoroiu” din Piața Prefecturii Gorj, pentru eroii care și-au jertfit viața pentru realizarea României Mari și apărarea granițelor ei, iar cetățenii au fost invitați să vină în număr cât mai mare pe Bulevardul „Constantin Brâncuși”, în fața Stadionului Municipal „Constantina Diță” din Târgu Jiu, zona Primăriei.

În jurul orei 13:20, detașamentele militare au intrat în dispozitiv sub comanda doamnei Lt. col. Popescu Raluca, la ora 13:25 au sosit și autoritățile publice județene și locale, iar la 13:30, a sosit și domnul general de brigadă, Irinel APOSTOLESCU, comandantul Brigăzii Multinaționale Sud-Est Craiova, însoțit de domnul Şerban Predescu, Prefectul Județului Gorj.

Domnul lt.col. Alin Ivan de la Inspectoratul Județean de Jandarmi Gorj, unul din moderatorii evenimentului, a punctat importanța evenimentului sărbătorit astăzi:

„1 Decembrie este una dintre cele mai importante pagini ale istoriei și unității naționale românești. Este sărbătoarea care ne unește pe toți și care aparține tuturor românilor. Unitate și libertate croită prin idealurile și sacrificiile înaintașilor noștri. La 1 Decembrie 1918 Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, la care au participat peste 100.000 de români, veniți din toate provinciile istorice locuite de români, au adoptat o rezoluție istorică prin care au proclamat Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu regatul României. Acest act a consfințit formarea statului național, unitar și independent. Astăzi, 1 Decembrie, este ziua de mândrie națională, este prilejul de a ne aminti de trecut și de eroii care au făcut posibilă România modernă, simbol al unității și identității românești”. La finalul mesajului transmis, a îndemnat să ducem mai departe mândria națională și să iubim România în fiecare zi, ca o datorie sfântă!

A urmat intonarea Imnului Național de către cunoscuta interpretă de muzică populară a Ansamblului Profesionist „Doina Gorjului”, Alexandra Bleaje, după care, timp de un sfert de oră, un sobor de șase preoți militari și civili, au săvârșit un ceremonial religios.

A venit apoi rândul alocuțiunilor politicienilor. Domnul Şerban Predescu, Prefectul Județului Gorj, a transmis Mesajul Premierului Ilie Bolojan. „Marea Unire din 1918 este cel mai frumos moment al istoriei noastre naționale. E temelia României de azi și amintirea marilor sacrificii din Primul Război Mondial și o lecție de solidaritate românească”, a concluzionat mesajul premierului.

În mesajul său, primarul municipiului Târgu Jiu, domnul Marcel Romanescu, a spus: „Astăzi sărbătorim voința de fier a unei națiuni conduse de oameni puternici, oameni cu viziune, cu coloană vertebrală și cu dragoste de țară mai presus de orice, iar noi avem astăzi nevoie de asemenea oameni”, motivând că astăzi România navighează prin ape tulburi datorate tensiunilor interne și nevoii de reforme restructurale. Marea Unire a demonstrat că imposibilul devine posibil doar atunci când există caracter și voință.

Președintele Consiliului Județean Gorj, domnul Cosmin-Mihai POPESCU a spus că: „Ziua Națională a României este o zi în care, mai mult ca oricând, simțim rădăcinile adânci ale neamului din care facem parte. Îmi doresc ca românii să rămână mereu același popor mândru și demn, neînfricat și neîngenunchiat, capabil să-și găsească întotdeauna forța de a se regenera din interior pentru a dăinui ca națiune suverană și independentă”.

Un moment așteptat cu drag de toți cei prezenți, inclusiv de copii a fost Defilarea de personal și tehnică. În fruntea dispozitivului de defilare s-a aflat doamna Lt. col. Popescu Raluca, comandantul Batalionului 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu”, încă de la înființarea acestuia, la 1 august 2023, urmat de militarii Detașamentului de Jandarmi Gorj comandat de Lt. col. Botescu Gabriel.

Defilarea tehnicii a fost deschisă de Inspectoratul de Poliție al Județului GORJ, cu o gamă variată de autospeciale, urmat de autospecialele jandarmilor gorjeni, ale Serviciului de Ambulanță Gorj, ale Serviciului Salvamont Gorj și ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență.

Ceremonialul s-a încheiat cu defilarea Gărzii de Onoare a Batalionului 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu” comandată de locotenentul Alexandra Roșca și Fanfara Militară a Garnizoanei Craiova condusă de locotenentul Anton Răzvan Gabriel.

În intervalul 12:00 – 15:00, în parcarea Stadionului Municipal „Constantina Diță”, doritorii și curioșii au putut vizita o expoziție de tehnică și echipamente, realizate de Batalionul 24 Infanterie, IPJ Gorj, IJJ Gorj, ISU Gorj și Salvamont Gorj.

La eveniment a participat și o delegație a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj „Tudor Vladimirescu” (A.N.C.E. „R.M.” Gorj „T.V.”) formată din: col. (rtr.) dr. ing. Walter Loga, col. (rtr.) Gigi Bușe, lt. col. (rtr.) Ghindă Ovidiu-Gabriel, prof. dr. Ion Mocioi, ing. Vasile Ionescu, dirig. Viorica Ionescu, optician Ionică Boștină și jurnalist Ion Cilica Deaconu.

România trece din nou prin momente grele pentru popor și e necesar ca românii să-și aducă aminte, în fiecare zi, nu numai de Ziua Națională, că e nevoie să fie uniți și nu dezbinați.

Gigi BUȘE,

Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj a vernisat joi, 27 noiembrie 2025, începând cu ora 12.00, la Sala „Florin Isuf”, Expoziția de Fotografie din cadrul Salonului Internațional de Fotografie GorjFest 2025, ediția XXXVII. 

Inițiat în anul 1990 de artistul Teodor Dădălău – cunoscut și premiat fotograf, referent al C.J.C.P.C.T. Gorj – și Ion Cepoi, fostul manager al C.J.C.P.C.T. Gorj, salonul a devenit în timp, un eveniment de referință.

Ediția 37 din acest an a reunit 25 de fotografi din România și străinătate, iar printre participanți s-au regăsit artiști care au fost prezenți la GorjFest încă de la prima ediție, precum Marinel Tira și Remus Badea din Craiova, alături de Nicu Jianu din Deva.

În deschiderea festivalului, domnul dr. Ionuț Viorel Bordeiași, actualul manager al CJCPCT Gorj, a spus: „Salonul internațional de fotografie din cadrul Festivalului Internațional de Arte vizuale Gorj Fest 2025, ediția cu numărul 37, reprezintă o emblemă în lumea culturală, în lumea artistică, în lumea artelor vizuale, atât la nivelul național cât și la nivel internațional, atât prin longevitatea sa, dar mai ales, în lucrurile mari și frumoase care s-au realizat în fiecare an, în cadrul taberelor de creație desfășurate în cadrul acestui festival. Trebuie să ne aducem aminte aici de cei doi oameni care l-au gândit, la-u conceput și l-au ridicat, an de an, de la o simplă manifestare artistică de Artă vizuală până la rangul de festival internațional. Unul dintre ei este astăzi în mijlocul nostru, nu doar prezent, ci foarte activ, domnul Teodor Dădălău. Pentru cealaltă personalitate culturală, fostul director Ion Cepoi, care a gândit, sprijinit și pus umărul să avem astăzi această emblemă a Gorjului, vă rog să ținem împreună un moment de reculegere”, după care l-a invitat pe Ianis Dobrescu, un băiețel de 11 ani, să interpreteze la vioară, Imnul Național al României. Având în vedere că suntem în apropierea sărbătorii naționale a României, pe parcursul acestui eveniment, băiețelul a mai prezentat încă două cântece patriotice, „Noi suntem români” și „Trăiască România, Trăiască Tricolorul”. Ianis Cristian Dobrescu, este elev în clasa a IV-a la Școala Gimnazială „Pompiliu Marcea”, structură a Liceului cu Program Sportiv din Târgu Jiu, la clasa doamnei învățătoare Liliana Vasilescu. Ianis studiază vioara de doi ani și se pregătește cu profesorul Marius Florea la Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu”.

Cu acest prilej a fost lansat Catalogul Gorj Fest 2025, un catalog care rămâne ca un document al acestei manifestări, al prezenței și al participării artiștilor fotografi, ca un document de arhivă, apoi domnul manager a nominalizat pe cei 25 de fotografi din România și străinătate participanți la festival, iar celor prezenți le-a înmânat personal, o diplomă și Catalogul Gorj Fest 2025. Iată artiștii și lucrările expuse: A. Din afara României: Elena Velicova (Bulgaria) – Și totuși… trandafirul!, Jean-Paul Senez (Franța) – Roumanie, Victoria Sclifos (R. Moldova) – Arlechin în toamnă, Arturo Blasco Garzarán (Spania) – Zbor peste Jiu, care au adus în această ediție, deschidere, diversitate și un dialog artistic cu adevărat european.

1. Din România: Aristotel Dobroiu – Octombrie, Ion Catană – Micul fotograf, Ștefania Nicoleta Laza – Singură pe râu, Cristi Nicolae Caval – Autoportret, Romeo Ionete – Gurmandul, Larisa Mindoiu – Apus de soare pe Dunăre, Gil Diaconescu – Marș, Marian Bucurete – Urmă, Andi Popescu – Exploratorul, Luca Sebastian – Ziua fericirii, Orlando Duinea – Urmă de toamnă, Valentin Vîlceanu – Ceramică, Muică Ionelia – Bucuria verii, Viorel Surdoiu – Violoncel, Remus Badea – Paparazzi, Marinel Tira – Sacrificiu, Mugurel Petrescu – Protecție, Paul Mălăianu – Apus, Daniel Norocea – Iar… toamnă, Cristi Milea – Camping, Paul Uță – Marea de nori peste Valea Jiului.

Domnul profesor Gheorghe Nichifor, fost președinte al Consiliului Județean Gorj și, din această postură, susținător al mai multor ediții ale festivalului, în alocuțiunea sa a mulțumit conducerii CJCPCT Gorj și artiștilor participanți că asigură conținut dar și continuitate unei asemenea manifestări pentru că „În acești ani ne-am ales cu o zestre de frumusețe. Atelierele de creație care au funcționat în tot acest timp ne-au lăsat mărturii ale trecerii frumosului pe meleagurile Gorjului istoric și pitoresc. Dar mai presus de toate s-au legat prietenii trainice care au rămas. Dovada clară este prietenul nostru Doru Dădălău, curatorul acestei expoziții, care are legături și relații peste tot și care poate ca să organizeze manifestări artistice, practic, oriunde în această lume. Poate și datorită acestui festival Gorj Fest.” 

Domnul Prof. dr. Ion Mocioi, a povestit că prezentarea Gorjului în imagini datează de pe vremea istoricului Alexandru Ștefulescu (născut la 24 martie 1856, la Târgu Jiu, Gorj și decedat la 26 octombrie 1910, tot la Târgu Jiu), care s-a bazat foarte mult pe cunoașterea fotografică, în general, ca element de cultură. „Suntem în secolul imaginii, iar fotografia va fi folosită în explicitarea vieții. Tineretul de azi luptă să înțeleagă prin imagine realitatea și poate drumul spre viitor. Arta este făcută cu tendință, pentru integrarea în cunoaștere al fiecărui om al societății. Fotografia, mai repede decât alte forme de artă, atrage, explică ceva, îndeamnă la ceva. Îți întărește memoria” a subliniat domnul Ion Mocioi, care a spus că francezii fac des astfel de expoziții.

CJCPCT Gorj a conferit, la ediția cu numărul 37 a Festivalul Internațional de Arte vizuale Gorj Fest 2025, titlul de Cavaler al artelor vizuale domnului Teodor Dădălău, fondator și custode al Festival Internațional de Arte vizuale Gorj Fest, în semn de înaltă apreciere pentru contribuția sa esențială la nașterea, dezvoltarea și consacrarea acestui festival internațional, devenind un reper cultural al României și un ambasador al valorilor gorjene în lume, prin dedicarea, profesionalismul și spiritul vizionar manifestate de-a lungul celor 37 de ediții. Domnul Teodor Dădălău a oferit Gorjului și comunității artistice internaționale, un model de excelență în artă. 

În încheiere, domnul dr. Ionuț Viorel Bordeiași, a spus: „Urmărind fotografiile expuse pe simezele acestei săli, vom lăsa tuturor ca imaginația să găsească sensuri noi ale modului cum fiecare artist în parte a văzut realitatea pe care a imortalizat-o și esențializat-o în ceea ce numesc teoreticienii Clipa surprinsă și păstrată pentru eternitate în imaginea fotografică”.

După vizionarea și comentarea imaginilor expuse activitatea de la sediul CJCPCT Gorj s-a încheiat cu o fotografie de grup spre aducere aminte.

Despre GorjFest, iată ce a spus mehedințeanul Dan ȘALAPA, poet, profesor de științe sociale, licențiat în filosofie-jurnalism și geografie, actor, regizor și jurnalist, membru UZPR și al Societății Scriitorilor Danubieni: ,,GORJFEST este un fenomen cultural universal! Da, acest proiect dedicat inițial, fotografiei și artelor plastice, apoi mai tuturor formelor de expresie artistică vizuală, a depășit cu brio granițele Gorjului… natal. GORJFEST a însemnat pentru mine ca participant la multe dintre edițiile sale, organizare, respect, diversitate în relație, generozitate și multă, multă prietenie! Arta – plastică, fotografică, film documentar, tapiserie, icoană – venind din toate punctele cardinale ale Terrei și-a găsit în Gorj un loc de popas și, deopotrivă, de reînvățare a zborului artistului vizual spre un nou orizont. Felicitări, tuturor celor implicați, continuați!“.

De asemenea, artistul fotograf gorjean, Nicolae Cristinel CAVAL, unul dintre artiștii participanți la festival, a spus următoarele: „Felicit, cu profund respect și recunoștință, pe domnul Teodor Dădălău, inițiatorul și coordonatorul neobosit al acestui festival. De aproape patru decenii, domnia sa a construit cu perseverență, pasiune și profesionalism un cadru cultural solid, în care Gorjul a devenit un reper internațional în domeniul fotografiei și al memoriei vizuale. Prin eforturile sale constante, GorjFest s-a consolidat ca un proiect de excelență, reunind artiști, comunități și perspective diverse într-un spațiu comun al dialogului vizual. Totodată, adresez mulțumiri sincere domnului dr. Ionuț-Viorel Bordeiași, managerul instituției care găzduiește și susține acest festival. Prin viziunea managerială și sprijinul consecvent oferit, GorjFest a evoluat, s-a maturizat și s-a definit ca un eveniment cultural de rezonanță, capabil să conecteze generații și să aducă împreună sensibilități artistice variate. Această ediție a festivalului nu ar fi fost posibilă fără implicarea acestor doi piloni ai proiectului. Le mulțumim pentru perseverență, pentru sprijinul acordat și pentru credința în rolul artei ca vector de identitate, continuitate și comunitate”.

Gigi BUȘE,
Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Michelangelo Buonarroti – 550 de ani de la naștere

„Poți să citești toate tratatele despre frumusețea sublimă, și tot nu vei înțelege această noțiune. Intră însă în Capela Sixtină și rotește-ți privirea: aici vei descoperi frumusețea în esența ei pură”( E. Castelar y Ripoll, 1872).

Bolta Capelei Sixtine din Palatul Vatican are o suprafață de aproape 500 de metri pătrați. În 1508, la cererea papei Iuliu al II-lea, Michelangelo a început s-o  picteze. A fost un proiect gigantic și epuizant, la care a lucrat patru ani mai mult singur, fiindcă a renunțat la ajutoarele pe care le adusese de la Florența. La momentul acela, artistul își demonstrase genialitatea atât în pictură, cât și în sculptură și arhitectură. Realizase deja pentru bazilica Sfântul Petru celebra sculptură Pietà, care i-a uimit pe contemporanii săi, statuia lui David și alte opere de pictură și sculptură.

În 1905, papa Iuliu al II-lea îl chemase la Roma și îi dăduse comandă să realizeze  un mausoleu în care să îmbine arhitectura cu sculptura, în manieră clasică. Pentru acest proiect grandios, care s-a întins pe durata a patru decenii, deoarece a necesitat întreruperi, Michelangelo a stat opt luni la Carara ca să aleagă cele mai bune blocuri de marmură.   

 Frescele Capelei Sixtine au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512, iar mulțimea adunată a rămasă mută de încântare în fața picturilor. Partea centrală cuprinde nouă scene biblice: Dumnezeu desparte lumina de întuneric; Crearea aștrilor; Dumnezeu desparte apele de pământ; Crearea lui Adam; Crearea Evei; Păcatul originar și izgonirea din rai; Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu; Potopul; Beția lui Noe. Laturile boltei înfățișează sibile și proroci. La realizarea acestor picturi artistul a folosit culori rezistente și strălucitoare, care și-au recăpătat prospețimea după renovarea Capelei Sixtine din  1990.    

Pentru decorarea pereților altarului, care avea o suprafață de 17 metri lungime și 13, lățime, a făcut primele schițe în 1534, dar s-a apucat de pictat în vara anului 1536 și a finalizat lucrarea în 1541, toamna. Tema a fost Judecata de apoi, iar realizarea pe măsură. Michelangelo a dat acestui act final al omenirii dimensiunile unei tragedii cosmice care transmite spaima și disperarea umanității confruntate cu perspectiva condamnării veșnice, însă măreția picturii a fost umbrită ani de zile de prejudecățile puritane ale epocii sale. Tabloul apocaliptic cu peste trei sute de personaje, dominat de figura lui Iisus Hristos în ipostaza de Judecător Suprem l-a surprins neplăcut pe papa Pius al IV-lea, care, acuzându-l pe autor că a încălcat conveniențele și catalogând opera drept „ perversă”,  a poruncit să se picteze o draperie menită să acopere goliciunile personajelor. Creația lui Michelangelo a rămas neînțeleasă vreme de două secole, însă timpul i-a redat gloria meritată. Este considerat cel mai important artist din perioada de vârf a Renașterii italiene (împărțind podiumul cu Leonardo da Vinci).

În general, lumea îl receptează pe Michelangelo ca sculptor și pictor, însă, în afara picturii, sculpturii, desenului și arhitecturii, geniul său s-a manifestat și în domeniul poeziei. Chiar dacă era foarte ocupat cu sculptura și pictura, simțea și nevoia expresiei verbale, uneori notând, în timp ce lucra, pe un carton sau pe o foaie volantă,  catrene, fragmente de poezii, chiar poezii întregi, în genul sonetului și al madrigalului. Aceste texte au circulat în manuscris, în timpul vieții sale, fiind cunoscute și adesea comentate în prelegeri publice. Au fost tipărite postum, de nepotul său, în 1623, într-o ediție incompletă și „infidelă”, din dorința de a-i proteja memoria, „căci poezia lui Michelangelo e biografia spiritului său zbuciumat. Umil și exaltat în fața celor pe care-i iubea, mândru și ferm înaintea celor în greșeală, oricât ar fi fost ei de puternici, omul care s-a mistuit creând cunoștea doar marile dimensiuni ale artei și marile frenezii ale simțirii.” (Cornelia Comorovski, Literatura umanismului și renașterii, Editura Albatros, București, 1972). La moartea tatălui său, în 1534, scrie: „Cu toți simțim durerea, e comună,/ Dar mare-i după felul fiecărui – / ori, Doamne, – o știi în mine cum răsună!” Spre sfârșitul vieții, poezia lui devine meditație asupra iubirii, asupra timpului și morții:

 „În ochii tăi frumoși și calmi văzură/ Setoșii ochi ai mei nu o himeră,/ Ci pe Acela care ne conferă/ Doar prin iubire propria-i natură…” (sonetul LXXIX, dedicat lui Tommasso Cavalieri); „Deși ești sumbră, dulce noapte dragă,/În pacea ta sorbi ziua ce ne-asaltă,/Clarvăzător e cine te exaltă;/Cin’ te cinstește are mintea-ntreagă…” (sonetul LXXVIII); „Vai mie, Doamne, Iată, mă trădară/ Și zilele-mi ce fug spre veșnicie/ Și-oglinda tot mai dreaptă și amară!” ( sonetul XLIX)    

Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni s-a născut pe 6 martie 1475, la Caprese Michelangelo în  Republica Florentină. A fost fiul lui Lodovico di Buonarroti Simoni și al |Franciscăi di Neri del Miniato Siena. Impresionanta sa carieră are rădăcini în copilărie. Întorcându-se familia la Florența, de unde era originară, părinții își lasă fiul în grija unei doici. Întâmplarea face ca aceasta să fie fiică și soție de pietrar. Așa s-a născut dragostea lui Michelangelo pentru marmură, iar dorința părinților ca el să facă studii umanistice, nu îl convinge, în final abandonând școala. Începuturile picturii sunt legate de prietenia cu pictorul Francesco Granaci. Urmează ucenicia cu Domenico Ghirlandao care la vremea aceea avea cel mai vestit atelier de pictură din Florența, dar nu abandonează sculptura.

Vârsta de 14 ani marchează o nouă etapă în viața lui. Începe să studieze sculptura cu Bertoldo di Giovani pe baza statuilor antice din grădina lui Lorenzo de Medici, supranumit „Il Magnifico”. Acesta era conducătorul politic al Florenței, dar și protectorul artelor, iar în palatul lui care devenise un important centru de cultură umanistă Michelangelo a avut posibilitatea să cunoască mulți artiști, printre care, poetul Angelo Poliziano. În cei trei ani în care locuiește la familia de Medici (1489 – 1492), realizează Lupta centaurilor și Madona della Scala. După moartea lui Lorenzo Magnificul se hotărăște să se întoarcă acasă, însă evită perioada tulbure instaurată în Florența așteptând să se restabilească pacea, ceea ce se întâmplă în 1495. Între timp, călătorește la Veneția și la Bologna și mai realizează trei sculpturi pentru catedrala San Petronio. Întors la Florența, sculptează Il bambino, în timp ce Savonarola condamna în predicile sale luxul și imoralitatea.

Ajunge pentru prima dată la Roma în 1496 și primește câteva comenzi de sculptură din partea cardinalului Riario și a bancherului Jacopo Galli, printre care Bachus beat. Tot atunci sculptează Pietà.

Revine la Florența în 1501 și sculptează statuia lui David. Din această perioadă datează și alte opere de sculptură și pictură, printre care  Tondo Doni și Tondo Pitti.

Anul 1505 îi aduce o comandă foarte importantă de la papa Iuliu al doilea, mausoleul pe care l-a devârșit în 40 de ani. Și tot Papa Iuliu al doilea l-a însărcinat, în 1508, să picteze bolta Capelei Sixtine.  

După alte sculpturi și picturi (Moise, în 1515, Sclav murind, în 1516), în 1521 începe lucrările la cavoul familiei Medici. E puțin spus că era apreciat, i se spunea Il Divino. Între timp Florența e din nou, pentru scurt timp, republică, iar Michelangelo primește funcția de inspector al fortificațiilor. De Medici revin la putere și papa Clement al VII-lea îi trece cu vederea participarea activă la apărarea orașului asediat. Michelangelo se-ntoarce la lucrările desfășurate în biserica San Lorenzo și la finisarea cavourilor faminiei de Medici.

În 1534, papa Clement al VII-lea îl aduce la Roma să picteze pereții altarului din Capela Sixină.  Rămâne la Roma până la sfârșitul vieții.

În 1548, primește de la papă comanda de a continua construirea  catedralei începute de Bramante și este numit „arhitect șef și constructor al bazilivaca I Petru”. Până la sfârșitul vieții se ocupă mai mult de arhitectură: termină construcția palatului Farnese, execută planurile pentru sistematizarea pieții Capitoliului și pentru cupola Bazilicii Sfântul Petru. Ultimele sale sculpturi tratează din nou tema Pietà (pentru Domul din Florența și altele).

Michelangelo Buonarroti moare la Roma, la 18 februarie 1564.  Avea de 88 de ani. Conform dorinței exprimate anterior, corpul său este dus la Florența și depus într-o criptă a bisericii Santa Croce. 

Referințe bibliografice:

Cornelia Comorovski, Literatura umanismului și renașterii, Editura Albatros, București, 1972

https://ro.wikipedia.org

https.//www.libertatea.ro

Hans Christian Andersen

2 aprilie 2025  –  220 de ani de la nașterea povestitorului danez

„În concepția lui Andersen, există anumite lucruri care trebuie respectate: fapta bună, suferințele celor umili, munca modestă și sentimentele curate, armonia vieții familiale, întreaga natură cu lumea ei vegetală și animală.” (Ovidiu Drimba)

Dacă vizitezi orașul Odense din Danemarca, te întâmpină la tot pasul statuete în fața cărora, oricât ai fi de grăbit, simți că trebuie să te oprești și să te întorci cu gândul la copilărie, fiindcă te-ai întâlnit cu lumea personajelor din poveștile lui Hans Christian Andrsen. A fost modul locuitorilor acestui oraș de a-l omagia pe scriitorul care i-a făcut cunoscuți în lume. Personajul  Mica sirenă a devenit un simbol al orașului Copenhaga, prin statueta de broz creată de de sculptorul Edvard Eriksen. Personajele sale nu sunt doar eroi naționali, ci și eroi de benzi desenate și chiar mai mult de atât. Povestea Lebedele a devenit sursă de inspirație pentru libretul baletului Lacul lebedelor, a cărui muzică a fost compusă de Piotr Ilici Ceaikovski.

Poveștile lui au fost traduse în peste 100 de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. Printre ele, cele mai iubite de copii sunt: Degețica, Mica sirenă, Hainele cele noi ale împăratului, Lebedele, Povestea soldățelului de plumb, Privighetoarea, Rățușca cea urâtă, Pantofiorii cei roșii, Fetița cu chibrituri, Bradul, Ceainicul, Omul de zăpadă…

În memoria sa, Consiliul Internațional al Cărții pentru Copii și Tineret acordă, o dată la doi ani, prestigiosul premiu Hans Christian Andersen, numit și Micul Premiu Nobel, autorilor de cărți pentru copii (începând cu anul 1956) și ilustratorilor de cărți pentru copii (din 1966), recompensând creatorii care au contribuit semnificativ la dezvoltarea literaturii pentru copii. Începând cu 1967, același Consiliu Internațional al Cărții pentru Copii și Tineret a decis sărbătorirea Zilei Internaționale a Cărții pentru Copii, în fiacare an, pe 2 aprilie, data nașterii povestitorului supranumit „regele basmului”.

 Hans Christian Andersen s-a născut la 2 aprilie 1805, în orășelul-port Odense, aflat pe insula Fühnen, din Danemarca, într-o familie modestă, tatăl – cizmar, iar mama – spălătoreasă.  A fost singurul copil al părinților săi, traversând o copilărie plină de greutăți, deși părinții erau foarte muncitori și devotați familiei. A încercat de mic să învețe diverse meserii lucrând într-o țesătorie, la o fabrică de tutun, într-o farmacie, dar de mic a demonstrat inteligență și o imaginație sclipitoare. A fost pasionat de lecturi și de teatru, tatăl său, care absolvise școala primară, i-a cultivat dragostea de carte. Tot în copilărie se familiarizează cu obiceiurile populare și superstițiile pe care le valorifică mai târziu în basmele sale.

La 14 ani rămâne orfan de tată, cu o mulțime de probleme, dar și cu o puternică dorință de afirmare. Peste ani, vorbind despre sine, spune: „Dacă biet copil sărman și singur, aș fi întâlnit în cale o Zână puternică ce mi-ar fi spus: Alege-ți drumul…Ce vrei să ajungi? Te voi sfătui și te voi călăuzi!, soarta mea n-ar fi putut să fie mai fericită și nici mai cu înțelepciune rânduită. Povestea vieții mele va arăta ceea ce mi-a arătat și mie – că există o soartă pentru fiecare.”

În 1818 pleacă la Copenhaga. Își dorea să devină cântăreț sau actor de balet, dar se confruntă cu  nereușite și deziluzii până-n momentul când norocul îi scoate în cale oameni care îi schimbă cursul vieții, susținându-l să facă studii gimnaziale, liceale și universitare. Familiile Collin și Wulff. La vremea aceea, Jonas Collin era unul dintre directorii Teatrului Regal din Copenhaga.

Începe să scrie încă din timpul studiilor gimnaziale, pe la începutul anilor 20 ai secolului XIX. Publică în revista The Copenhagen Post poezia Copilul muribund, iar în 1822, prima povestire, Fantoma. În 1829, O plimbare pe jos, de la canalul Holmen la capătul dinspre miazănoapte al insulei Amoger. În același an debutează în teatru cu vodevilul Amorul pe turnul Nicolai.

Începând cu anii ’30, se dedică doar scrisului, încercând cele mai diverse genuri literare. Publică poezii în volumul Poeme (1830), comedii ușoare, romane cu caracter liric și confesiv  – Improvizatorul, (1835), O.T (1836), Numai un violonist (1837), Două baronese (1840), A fi sau a nu fi (1849), Peter cel norocos (1870). Acesta e ultimul său roman, o poveste sentimentală, cu implicații autobiografice. De asemenea, numeroase impresii de călătorie, care au o legătură tot cu protectorul său Jonas Collin. La sugestuia acestuia, regele îi oferă o pensie de 400 de taleri, ceea ce îi permite să călătorescă. Vizitează peste 30 de țări europene, ajunge și pe meleagurile noastre în toamna anului 1840. Contemporanii săi îl ironizează numindu-l „Domnul Europa”.

În timpul acestor călătorii are ocazia să cunoască personalități ale științei și culturii europene, printre care V. Hugo, H. de Balzac, Ch. Dickens, F. Liszt. Ulterior publică  impresiile de călătorie în jurnalul Bazarul unui poet, dar și în alte volumne: Memorii de călătorie în Grecia, Orient și țările dunărene (1842), scrierea autobiografică  Povestea vieții mele (1855). Povestea de succes Mica sirenă i-a inspirat-o călătoria în Italia.

A fost un scriitor prolific. În perioada 1835 – 1872, a scris peste 180 de povestiri, povești și basme, adunate în volumele: Povești istorisite copiilor (1835), Carte cu chipuri fără chipuri (1839), Basme noi (1843 – 1848), Povestiri (1852), Noi basme si povestiri ( 1858 – 1872).

În ciuda operei bogate, nu romanele i-au  asigurat gloria, ci basmele și poveștile scrise într-un stil original, diferit de cel al vremii. Din cele 150 de povești scrise de Andersen, doar câteva sunt relatări ale basmelor populare. Celelalte prezintă propria lume interioară, autorul regăsindu-se în cele mai importante personaje. Basmele i-au adus recunoașterea încă din timpul vieții, fiind traduse și răspândite oral în diverse țări. Avea 50 de ani când a fost declarat cetățean de onoare al orașului său natal, Odense. A murit la 4 august 1875, în casa unor prieteni apropiați de la țară, lângă Copenhaga.

Dincolo de condiția de scriitor, Hans Christian Andersen a fost un om complex, un vizionar, așa cum îl prezintă Grete Tartler: „cine și-ar fi putut închipui că în scriitorul fantast se ascunde un temperament de reporter, un jurnalist atent la tot ce e nou în epocă  – fotografie, tren, vapor cu aburi, telegraf, electromagnetism – care visează că Eoropa va putea fi văzută în doar câteva zile cu o mașină de zbor sau că Liszt, concertând în Germania, va putea fi ascultat de la Copenhaga?”

Referințe bibliografice:

https://ro. Wikipedia.org

https://www.cartepedia.ro

https://www.bncreanga.md